| CORIDA | BULLFIGHT |
| Flavia Cosma | tr. the poet with Charles Siedlecki |
"Nu îl voi omorî pe-acest nebun" - Gândeam amândoi cu mirare. Tu, fremătând ca un ied rătăcit, Eu, toropită de eterna pândă, De ore lunecoase de-aşteptare. Mulţimi întărâtate urlau cu mari elanuri, Năframe sângerii desfăşurau la geamuri, Incendii izbucneau din pulberea uscată, Şi-n pomii morţi sub genele de soare, Păsări înmugureau pe ruginite ramuri. ÇÈ Veneam spre tine oarbă, cu mâinile întinse, Ca o balanţă grea de tăinuite soapte. Destinuri zgomotoase ne cuprindeau în pripă, Vuietul urca din somn în aripă, ÇÈ Cu ropot de inimi şi ritmuri barbare, Aspru cornul lunii ne străpungea sălbatic Şi în ţărână ne lăsa livizi, Acoperiţi de sânge şi de bale. | "I will not kill this lunatic!" - We were both thinking in wonder. You, fidgety, like a lost kid, I, drowsy from the eternal lurk, From slippery hours of waiting. Excited throngs roared in great delirium, Scarlet kerchiefs unfurling in the windows; Fires broke out in the withered dust, And, under the sun's eyelashes, in dead trees, Birds were budding on rusty branches. Blindly I came to you, my hands outstretched, And full of secret whispers, like weighted scales; Fate seized us, noisily, in haste; The rumbling arose from sleep into a wing; With a clatter of hearts and with barbaric rhythms, Rugged, the moon's horn stabbed us wildly And left us livid, lying in the sand, Covered in blood and in slobber. |
Copyright © Flavia Cosma 2007