povb5708

AI, PASARE!	AH, BIRD!
Flavia Cosma	tr. the poet with Don Wilson
Ai, pasăre! Strânge-ţi aripa Şi ca o săgeată Străpunge norii galbeni Cei otrăviţi cu vise. Ia-te şi du-te departe De-aceste câmpii ireale. Tâsneste ca o lance In bulgărul de aur Şi-n mii de adevăruri Mărunte Risipeste-l. Ai, pasăre! Dulce te pleacă, Lin te coboară, Mamă gingasă, Mamă năframă, Peste iedul uitat în câmp De-astă-vară. Şi de vrei Il poţi plânge Cu ochiul alb, Cu ploile şi clipele, Cu cerurile moi pe care gândul Le zămisleşte goale şi înalte, Şi unde, Singure, Crucile zboară Intinzând gâtul, Aripile.	Ah, bird! Fold your wings And like a dart Pierce the pale clouds, Those poisoned by dreams. Pick yourself up and take yourself far away From these unreal fields. Spring like a spear Into the golden clod And scatter it In thousands Of petty truths. Ah, bird! Bow sweetly, Come down calmly, Gentle mother, Kerchief mother, Above the kid forgotten in the field Since last summer. And if you wish You can mourn for him With your white eye, With the rain and the split-seconds, With the soft skies that the mind imagines To be empty and high, And where Alone The crosses fly Stretching out the neck, The wings.